Category Archives: Recomandările Olguței

Jeff Brown, Lumea lui Stanley

Jeff Brown, Lumea lui Stanley, traducere din limba engleză de Mădălina Vasile, ilustrații de Macky Pamintuan, Editura Arthur, 2016

Am citit cărțile cu Stanley prima dată în engleză, dar varianta în română e la fel de suculentă. Sunt grupate aici două cărți, „Prima aventură” și „Lampa fermecată”, una mai delicioasă decât cealaltă.

„Prima aventură” ni-l prezintă pe eroul seriei care, într-o dimineață – bună sau rea, rămâne să descoperi chiar tu – se trezește… plat. Ce se întâmplă mai apoi e epic. Episodul meu preferat e cel în care Stanley vrea să-și viziteze un prieten din California și e trimis prin poștă, nici mai mult, nici mai puțin decât într-o scrisoare, și se întoarce pe aceeași cale, nu înainte ca prietenul lui să scrie pe plic „Valoros”, „Fragil” și „Manevrați cu grijă”.

Dacă stau să mă gândesc, cartea asta seamănă cu un desen animat. Unul bun. Dacă vrei să intri în spiritul cărții, nu-ți pune întrebări inutile, cum ar fi că de ce în carte legile fizicii funcționează altfel decât le cunoști. Dacă personajele nu sunt curioase și iau totul pe bune, fă și tu la fel și lasă-te purtat pur și simplu de acțiune! Nu e un compendiu științific sau un tom pretențios, ci o carte pentru copii. De fapt, acesta e pactul nescris pe care autorul lui Stanley – și în general scriitorii onești – te invită să-l închei: într-o carte se poate întâmpla orice atâta vreme cât respecți propriile reguli.

În „Lampa fermecată” Stanley și fratele lui readuc la viață un…. duh. E ușor să-ți imaginezi șirul de întâmplări extrem de amuzante prin care trec ei, având în vedere că că duhul le poate îndeplini orice dorință. Dar pun pariu că n-o să ghicești care e ultima și cea mai importantă…

Partea bună: e o carte fără vârstă, va fi la fel de amuzantă ca acum și peste cincizeci de ani.

Partea proastă: se citește prea repede, așa că ai nevoie de încă o carte la îndemână când o termini. 

Nota mea:

Link spre site-ul editurii, aici.

E. B. White, Pânza Charlottei

A venit și ziua în care încep să fac ceva ce promit de mult, și anume să scriu despre cărțile pe care le-am citit și mi-au plăcut. Mai bine mai târziu decât niciodată. O să încerc să scriu scurt și la obiect, cum îmi place, așa că dacă vedeți că o iau razna, mă puteți trage de mânecă în comentarii.

E.B. White, Pânza Charlottei, Editura Arthur, 2015, traducere de Florin Bican

E o carte clasică pe care voiam s-o citesc de mult, asta și pentru că apare în mai toate topurile celor mai bune cărți pentru copii dintotdeauna. În esență, e povestea unui porc deloc ordinar – naiv, simpatic și inimos – și a unei păienjenițe cu o personalitate complexă, pe nume Charlotte, care are obiceiul bizar de a folosi citate în latină în conversația cotidiană. De parcă asta n-ar fi de ajuns, Charlotte vrea să-l salveze pe purcelul Wilbur de la moarte. Un scop nobil, fără îndoială, dar greu de pus în practică dintr-un motiv lesne de înțeles: de Crăciun, porcii au obiceiul de a-și părăsi cotețele și a ateriza la noi în farfurie. Trist, dar adevărat. Ei bine, ideea salvatoare a inventivei arahnide e demnă să intre oricând într-o carte a recordurilor de soluții ingenioase și… Mai multe nu zic, ca să nu distrug suspansul.

Chiar dacă în carte apar și oameni, personajele principale sunt Wilbur, Charlotte și restul animalelor din gospodăria familiei Zuckerman. Mult mai mult decât o carte cu animale vorbitoare, e o carte despre prietenie, sacrificiu și o adevărată lecție de viață. Scrisă într-un stil solid, plin de sensibilitate, cu mult umor și fraze inteligente, beneficiază și de traducerea foarte plastică a lui Florin Bican (aici, plastic e de bine: înseamnă nu sintetic, ci evocator, sugestiv, viu).
2016-11-23-16-08-17

 

Dacă nu te prea interesează, de fapt, literatura și tot ce vrei e să te lauzi că ai mai citit o carte, cu atât mai mult îți recomand Pânza Charlottei: ai cel puțin garanția că ai bifat o carte scrisă de un autor de top și tălmăcită de un traducător de top. 

Citat reprezentativ (în mod excepțional, de data asta nu e din carte, ci dintr-un interviu acordat de autor, și merită învățat pe de rost fiindcă e probabil cel mai mișto statement despre literatura pentru copii scris vreodată):

Cine coboară nivelul atunci când scrie pentru copii îşi pier­de vremea. Trebuie să ridici nivelul, nu să-l cobori. Copiii sunt pretenţioşi. Sunt cititorii cei mai atenţi, curioşi, pasionaţi, sensibili, rapizi şi empatici. Acceptă, aproape fără rezerve, tot ce le propui, atâta vreme cât eşti cinstit, curajos şi clar.

2016-11-23-16-04-05

Partea bună: e genul de carte care chiar poate fi recitită oricând, cu aceeași plăcere. 

Partea proastă: absolut niciuna.

Nota mea:

Link spre site-ul edituriihttp://www.editura-arthur.ro/carte/panza-charlottei